„Republica Autonomă Bănăţeană” a fost o formaţiune statală efemeră, nerecunoscută, proclamată la Timişoara la 31 octombrie 1918 de socialiştii unguri conduşi de dr. Otto Roth şi susţinuţi de guvernul ungar, în încercare de a împiedica iminenta unire a Banatului cu România.
La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara și în aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale, înființindu-se un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ai celor mai importante etnii din Banat: români, germani, sârbi și unguri.
Îți mulțumim că ai citit articolul nostru. Te rugăm să ne dai un LIKE și pe pagina de facebook.
Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari.
Întorși la Timișoara, au au avut convorbiri în seara de 30 octombrie cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta.
Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană și declară că va rămâne atașat noului guvern maghiar.
Manevra însă nu a fost deloc agreeată de români, care o vedeau ca pe o încercare de a împiedica unirea Banatului cu Regatul României .
Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma .
Acesta a răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel: “Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național.”
