Data de 21 septembrie reprezintă o pagină neagră din istoria României, în urma asasinării, în 1939, a primului-ministru, Armand Călinescu, (42 de ani), de către un comandou legionar.
Armand Călinescu s-a format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, activitatea sa în funcţii guvernamentale fiind îndreptată împotriva oricăror curente extremiste care ameninţau ordinea în stat.
Îți mulțumim că ai citit articolul nostru. Te rugăm să ne dai un LIKE și pe pagina de facebook.
Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa” din februarie 1933.
Două luni mai târziu, la 29 aprilie 1933, Armand Călinescu cerea să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.
La 1 iulie 1933 el redactează un raport şi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniştri „pentru suprimarea mişcărilor extremiste şi a batalioanelor de asalt”, însă prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod a amânat semnarea.
Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea. Călinescu devine exponentul unei aşa-numite grupări de centru din PNŢ, apropiată de rege, care nu ezita să critice conducerea oficială a partidului.
După alegerile din decembrie 1937, când niciun partid politic nu a reuşit să câştige alegerile, Armand Călinescu s-a alăturat regelui Carol al II-lea în decizia sa de a profita de noua realitate de pe scena politică pentru a-şi atinge obiectivul politic – instaurarea dictaturii monarhice.
Călinescu primeşte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru această „trădare”, liderii Partidului Naţional Ţărănesc l-au exclus din partid.
Grupul de legionari refugiat la Berlin, condus de Horia Sima, a hotărît asasinarea primului-ministru. Mai executaseră un prim-ministru, pe liberalul I Gh Duca în gara Sinaia, la sfîrșitul lunii decembrie 1933. De data asta cel vizat este Armand Calinescu, considerat vinovat de represiunea antilegionară ordonată de regele Carol, și mai ales de asasinarea mai multor legionari în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, la Tâncăbești. In 1938.
Asasinarea lui Călinescu a avut in spate o intreaga regie pusa la punct de “Razbunatori”, un grup de legionari condus de seful gardist Miti Dumitrescu, reintors clandestin din Germania in Romania. Acesta a selectat 9 legionari pentru a complota si a-i curma viata lui Calinescu.
In fatidica zi de 21 septembrie, dis-de-dimineata, Calinescu a avut o intrevedere cu Grigore Gafencu, la Ministerul Armatei. Calinescu voia sa inlature zvonurile alimentate de rusi cu privire la integritatea Romaniei. Premierul reitera ca Romania vrea sa intretina cu toti vecinii sai raporturi cat mai pasnice si, in acest sens, a intocmit o telegrama pe care a trimis-o la Kremlin.
Dupa pranz, la ora 13:00, Armand Calinescu i-a telefonat lui Gafencu pentru a se asigura ca telegrama a fost trimisa. La ora 14:00, la radio, programul muzical a fost intrerupt si cineva a anuntat ca Armand Calinescu a fost ucis. Dar ce s-a intamplat in 60 de minute?
Calinescu avea o rutina cotidiana care fusese invatata de Razbunatori dupa ce si-au urmarit indelung tinta. Calinescu pleca de la domiciliul sau din Cotroceni la sediul Consiliului de Ministri din Piata Victoriei si se intorcea spre casa pe acelasi traseu. Gardistii stiau ca va parcurge prelungirea Stirbei Voda si ca va ajunge pe podul Elefterie, locul ales unde avea sa fie asasinat. In timp ce mergea impreuna cu garda sa de corp in masina pe traseul stabilit, automobilul in care se afla Calinescu a fost flancat, la un moment dat, de o camioneta. Calea i-a fost taiata de o caruta care transporta fan si frunze moarte. Calinescu a pus frana dar, din spate, camioneta a intrat in masina acestuia, proiectand-o pe trotuar. Premierul a iesit din masina pentru a-l chestiona pe soferul camionetei insa, din duba, au iesit sase oameni care au declansat rafale de foc, lasandu-l pe Calinescu intr-o balta de sange. A fost nimerit de 20 de gloanțe.
Din echipa morții au facut parte legionarii Cezar Popescu, Dumitru Dumitescu, Traian Popescu, Ion Moldoveanu, Ion Ionescu, Ion Vasiliu. Agentul care îl păzea (Radu Androne) a fost impușcat și a murit pe loc. Șoferul a reușit să fugă. Atentatorii au deschis ușile mașinii și au tras asupra primului ministru. Peste cîteva minute, legionarii au pătruns in sediul Radio, au întrerupt transmisia și Traian Popescu a anunțat la microfon că”primul ministru Armand Calinescu a fost omorit… Au fost toți arestați chiar în sediul clădirii Radio și duși la Prefectura Poliției Capitalei.
In seara aceleiași zile generalul Gheorghe Argeșanu, numit prim-ministru a decis ca liderii legionarilor din fiecere județ să fie arestati și executați, apoi expuși în piața publică. Echipa morții care îl asasinase pe primul ministru Călinescu a fost dusă la locul atentatului și toți membrii ei au executați fără niciun proces. Cadavrele au fost lăsate pe loc pentru a fi văzute de populația Bucureștiului, vreme de mai multe zile. Legionarii deținuți la închisoarea Rm Sărat au fost de asemenea executați, printre ei Mihail Polihroniade, Alexandru Cantacuzino, Alexandru Tell, Gheorghe Clime, Alexandru Totu, etc. toți în conducerea mișcării legionare. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari.
Generalul Gheorghe Argeșanu va fi la rîndul lui asasinat la închisoarea Jilava la 26 nov 1940, de un comando legionar, alături de Mihail Moruzov, Gabriel Marinescu și alte persoane ca răzbunare, potrivit lui Stelian Tănase.
Alte evenimente din 21 septembrie
