Dezastrul armatei romane în Pădurea Teutoburg

Bătălia de la Teutoburg a fost o confruntare istorică între armata romană și o coaliție de triburi germanice, care a avut loc în anul 9 d.Hr., între zilele 9 și 11 septembrie, în regiunea Pădurii Teutoburgice, în nord-vestul Germaniei de astăzi. Această bătălie a marcat sfârșitul expansiunii romane în Germania și a avut consecințe important pentru istoria Europei.

Părțile implicate în bătălia de la Teutoburg sunt următoarele:

Îți mulțumim că ai citit articolul nostru. Te rugăm să ne dai un LIKE și pe pagina de facebook.

– armata romană, condusă de Publius Quinctilius Varus, un general și guvernator al provinciei Germania. Varus avea sub comanda sa trei legiuni romane (Legio XVII, Legio XVIII si Legio XIX), trei unități de cavalerie (alae) și șase unități de infanterie usoară (cohorte) auxiliare, formate din trupe recrutate din popoarele aliate sau supuse Romei. Efectivul total al armatei romane se estimează la aproximativ 20.000 – 25.000 de soldați.

– coaliția de triburi germanice, comandată de Arminius, un prinț al tribului cheruse și un ofițer al trupelor auxiliare romane. Arminius fusese luat ostatic de romani în copilărie și educat în spiritul roman, primind cetățenia și gradul de cavaler. El se folosise de poziția sa pentru a câștiga încrederea lui Varus și a-i induce în eroare cu privire la intențiile triburilor germanice. Arminius reușise să unească mai multe triburi germanice (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci si sicambri) intr-o alianță impotriva Romei. Efectivul total al coaliției germanice se estimează la aproximativ 25.000 de luptători.

Locul ambuscadei a fost ales cu grijă de Arminius, care cunoștea terenul si miscările armatei romane. El a profitat de faptul că Varus se îndrepta spre tabăra de iarnă din vestul Rinului, traversând o regiune impădurită și muntoasă, cu drumuri înguste și dificile. Arminius a părăsit armata romană cu pretextul că trebuie să strângă mai multe trupe pentru a sprijini campania lui Varus impotriva unei presupuse rebeliuni a unor triburi germanice. În realitate, el a organizat un atac surpriză asupra coloanei romane, care era intinsă pe o distanță de aproximativ 15 km.

Bătălia de la Teutoburg s-a desfășurat între 9 și 11 septembrie anul 9 d.Hr., pe parcursul a trei zile. În prima zi, coaliția germanică a atacat flancurile și spatele coloanei romane, provocând pierderi grele și dezorganizare. Varus a reusit să-și adune trupele și să le formeze intr-o formatine defensivă pe un platou deschis.

În a doua zi, romanii au încercat să-și croiască drum spre un teren mai favorabil, dar au fost opriți de un zid fortificat construit de germani în calea lor. Romani au fost nevoiți să-și facă tabăra pe un teren mlăștinos și să reziste asalturilor germanilor.

În a treia zi, Varus a decis să încerce o ultimă evadare, dar a căzut intr-o nouă ambuscadă intr-o pădure ingustă. Aici, romanii au fost măcelăriți fără milă de germani, care foloseau arme aruncate sau corp la corp. Varus s-a sinucis pentru a nu cădea prizonier, iar cei mai mulți dintre ofițerii săi au fäcut la fel. Puțini dintre soldații romani au reusit să scape si să ajungã la Rin.

Pierderile romanilor au fost enorme: cele trei legiuni au fost nimicite, iar stindardele lor militare (aquila) au fost capturate de germani. Se estimează că peste 20.000 de soldati romani au murit in bătălie, iar alti câtiva mii au fost luati prizonieri si sacrificati sau sclavizati de germani. Pierderile germanilor sunt necunoscute, dar probabil mult mai mici.

Reactia lui Augustus, împăratul roman, a fost una de șoc și disperare. El a primit vestea infrângerii cu cuvintele: „Quintilius Varus, dă-mi înapoi legiunile” / alternativ ar fi spus “Varus, dă-mi vulturii înapoi” (stindardele legiunilor nimicite).

Împăratul a ordonat o perioadă de doliu public și a purtat haine de jale timp de mai multe luni. El a trims pe fiul său vitreg, Tiberius, să restabilească ordinea și securitatea în Germania, iar mai târziu pe nepotul său, Germanicus, să răzbune umilința romană și să recupereze stindardele pierdute.

Campanile lui Tiberius și Germanics au avut succes parțial, dar nu au reușit să supună definitiv triburile germanice. Rinul a rămas granița dintre Imperiul Roman și Germania liberă.

Soarta lui Varus a fost una tragică: el a fost considerat un trădător și un incapabil de către contemporanii săi, iar numele său a fost șters din registrele oficiale. El a fost acuzat că a pierdut o provincie intreagă și că a compromis planurile lui Augustus de a civiliza și romaniza Germania. El a fost blamat pentru că s-a lăsat păcălit de Arminius și pentru că nu a știut să conducă armata în condiții dificile. Soarta lui Arminius a fost una eroică: el a fost considerat un eliberator și un unificator de către triburile germanice, care i-au acordat titlul de “rex” (rege). El a continuat să lupte împotriva romanilor si împotriva rivalilor săi interni, dar nu a reusit să creeze un stat germanic stabil si durabil. El a fost asasinat in anul 21 d.Hr. de socrul său, Segestus, care era gelos pe puterea si popularitatea lui.

Alte evenimente din 10 septembrie

Loading