La 30 august 1265, Hunedoara este menționată documentar pentru prima dată într-un registru de dijme papale, sub numele Hungnod.
Hunedoara a fost locul prielnic pentru dezvoltarea aşezărilor omeneşti încă din cele mai vechi timpuri. Cele mai vechi urme de locuire în vatra actualului oraș au fost găsite în zona Dealului Sânpetru și datează din eneolitic, dar marile amenajări edilitare apar în secolele VIII – VII î.Hr. în vremea culturii Basarabi, într-o epoca în care are loc o puternică cristalizare a civilizaţiei dacice din această zonă.
Îți mulțumim că ai citit articolul nostru. Te rugăm să ne dai un LIKE și pe pagina de facebook.
Astfel, în această arie a Dealului Sânpetru, dacii vor amenaja numeroase puncte fortificate care vor dura până la cucerirea Daciei de către romani. În epoca romană, numeroasele descoperiri de la baza dealului, atestă că aici a existat o aşezare fortificată și în care locuitorii erau specializaţi în prelucrarea fierului. De asemenea poziția deosebit de favorabilă a Dealului Sânpetru, între văile Cernei si Zlaș-tiului, a făcut ca aici să se construiască un castru roman în care a fost instalat un post de pază a Legiunii a XIII-a Gemina.
Ținut bogat în fier, Hunedoara a intrat de timpuriu în contact cu maghiarii, iar aceste relații de negoț au fost confirmate de monedele ungurești din secolul al XI-lea găsite în această zonă. De altfel, etimologia numelui Hunedoara provine dintr-un nume propriu maghiar, ce este compus din antroponimul Hunyad la care este alăturat sufixul “vár”, ceea ce înseamnă cetate în limba maghiară.
De la acest nume provine și numele Hungnod în limba latină, nume ce a fost atestat pentru prima data într-un registru de dijme papale din data de 30 august 1265. O altă mențiune documentara din anul 1399 confirma importanța Hunedoarei în comerțul cu fier, metal pe care locuitorii acestei zone îl valorificau pentru alte produse, el având chiar valoare de monedă.
În anul 1409 regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruiește și înnobilează pentru faptele de vitejie in luptă pe cneazul Voicu , tatăl lui Iancu, viitorul voievod al Transilvaniei, cu cetatea și domeniului regal al Hunedoarei. Din acest moment, localitatea va cunoaște o nouă etapă a dezvoltării sale, mai ales după ce Iancu de Hunedoara va amenaja cetatea pentru locuit, transformând-o într-un maiestuos castel, ce va servi atât ca punct strategic întărit, cât și ca reședință feudală.
Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, bastioane, săli și camere de onoare, în final realizându-se cea mai importantă construcție în stil gotic din România şi unul dintre cele mai frumoase castele din întreaga lume.
Sursa: facebook/lecția de istorie
