Bătălia navală de la Rusciuk (Ruse) dintre flota română de pe Dunăre și flota austro-ungară
Raidul naval de la Rusciuc din 27 august 1916 a reprezentat prima acțiune a forțelor militare fluviale române în Primul Război Mondial, reprezentând un atac prin surprindere efectuat cu torpiloare, la o jumătate de oră după declararea războiului împotriva Austro-Ungariei de către Regatul României.
Atacul a vizat monitoarele Flotilei austro-ungare a Dunării staționate la ancoră la Rusciuk (astăzi Ruse), la marginea apelor teritoriale bulgare ale Dunării. Atacul a fost efectuat de navele românești Rândunica, Bujorescu și Cătina, sub comanda căpitanului Aurel Negulescu.
Atacul românilor asupra navelor de la Rusciuc a inițiat seria de acțiuni militare ale operațiunii Turtucaia. Ca urmare a unei coordonări și execuții defectuoase a acțiunii de atac naval, imputabilă comandantului Aurel Negulescu, dar și a unor deficiențe în planificarea misiunii, raidul a fost un eșec tactic, deoarece niciuna dintre navele de război inamice nu a fost lovită. Singurul rezultat a fost scufundarea unei barje inamice, iar una dintre barjele atacatoare (Cătina) a fost și ea scufundată.
